Șerban Pavlu citind din romanul ÎN ZONĂ de Sebastian Grama

 

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru Șerban Pavlu citind din romanul ÎN ZONĂ de Sebastian Grama

Lansarea romanului ÎN ZONĂ, de Sebastian Grama, la Bookfest

13400947_1202250766476423_1022558645_n 13401177_1202251149809718_1820381819_n 13413803_1218421538177473_716297076_n 13413857_1202250156476484_1412929858_n 13413995_1202250769809756_897744458_n

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru Lansarea romanului ÎN ZONĂ, de Sebastian Grama, la Bookfest

Sebastian Grama, ÎN ZONĂ – fragmentIn zona COP-page-001

Îmi era cam frig. Uneori, asta conta. Nu şi acum. Pe lângă teiul din faţa balconului, care mă fixa precum din altă zi. Era modul său de a mă avertiza că totul e în regulă. De obicei, în astfel de perioade, O’Limpia mă căuta, iar Anti mă suna. Habar n‑am cum de făcusem legătura cu lumile acelea dârdâite. În frigider mai era bere, vestigiu al unor expirate vitejii. Mă retrăgeam în colţul meu – la propriu –, în colţul meu de unde aveam la îndemână câteva cărţi, una sau două reviste, calculatorul (pentru care aveam a întinde braţul, ceea ce mi se petrecea rar), medicamentele – puţine şi mereu aceleaşi, fiindcă le săream cu precizie matematică –, telecomanda veche (aproape întotdeauna fără baterie, silindu‑mă să o pocnesc uşor ca să folosească), apoi nenumăratele caiete îngrămădite pe o măsuţă, telefonul şi nişte pixuri. Aşteptam citind, mâzgălind foi, urmărind o informaţie
de ultimă oră (inutilă), asistam la curgerea timpului, cum se îngroşau paginile, cum cerul se înveselea, se cernea, se întuneca. O repetam, era o paranteză, o paranteză în mijlocul oraşului, încercam să evaluez distanţa (variabilă de la minut la minut) care mă separa de cutare sau de cutare individ ori amantă, prezenţe deplasându‑se înnebunite pe străzi, pe coridoare, înghesuite în vehicule sau alegându‑şi o bancă unde să rămână preţ de
un sfert de ceas – într‑un parc. Intimitatea unui parfum aruncat în hărmălaia zonei, fără amestec. În fond, esenţialul (mi‑am zis adesea, impresionând‑o pe O’Limpia,
care punea muzică irlandeză) era să porţi cu tine hiatul oriunde ai fi, hiatul ocrotitor, singura manieră de a te suporta în compania vocilor străine (dovada: la două
mese mai încolo), de a umple cu ele taxiurile şi obsedantele autobuze, voci care se aglomerau în apartamentele ca nişte carapace, unica manieră de a te suporta în
compania stolurilor de îngeri ascunşi în penumbrele din cartiere pe unde ajungeai întâmplător sau pe la geamul din ceafă în momentul în care stingeai (metodic) veioza,
tremurând în continuare de frig. Un ospătar împiedicat a spart un bol de salată. Îl ascultam pe Anti, care îmi povestea ceva despre un lac, imaginându‑mi terasa văzută
în goana maşinii, din micul bulevard, consacrându‑ne cumva secretul prin aceea că n‑avea nimeni cum să‑l bănuiască, Fifil şi Robertino garantând un fir tensionat pe care să ne despachetăm acrobaţiile isterice ori apatice. Să‑ţi fie, deci, foarte frig, în asta, probabil, rezida formula, să‑ţi cari febra cu tine, chemând‑o Helga, tequila ori Aisa, chemând‑o aventură, pasiune, doamnă sau toamnă irosită, să‑ţi împingi amintirile după capriciile
trupului aşezat când în colţul unui dormitor, când în ceaţa unei discuţii la cârciumă, când în amfiteatrele zădărniciei, când pur şi simplu în magazine de unde nu
vrei să cumperi (însă iei un biscuit ori un borcan de suc de roşii ca să nu pari suspect). Frizam desăvârşirea, lipsa ideală de răspuns la permanentele somaţii, admirabila
invizibilitate pentru bunicii de la gardul şcolii, pentru vatmani, clienţi ai caselor de schimb valutar, pentru spectatorii de la cinematecă (pe unde nu mai călcasem de vreo două decenii, din studenţie), pentru copiii care nu mai joacă fotbal decât online, ţăranii care se congelau în pieţe cu sacii de legume sub tarabe, inofensivii drojdieri din scări de bloc sau de pe lângă posturile Trafo, înţelepţii din Rondul Şahiştilor, manifestanţii ultragiaţi,
oamenii‑sendviş din firme de cosmetice ori fetele care te agaţă în grup oferindu‑ţi o brichetă şi o hârtie lucioasă care aterizează în primul coş de gunoi, vecina grăbită,
şefii hapsâni, poltroni sau doar plictisitori, adolescenţii cu mutre copiate din afişe, întregul bestiar fantastic în al cărui centru ne zbăteam fără convingere.
Nu aveam de ce să evit încă un whisky, dar am cerut o marcă diferită. Ca într‑o ficţiune pe care cineva o încropise în vara unui ev paralel, sub crengile unui platan răsărit în asfalt, am recitat un vers din Scève, pe care Anti îl ura cu devotament. Nici nu era obligatoriu să comunicăm, Aisa (iarăşi) cu dunele sale revolute, sănătoasă ca un duş cu acid, misterele de gumilastic ale unor tăceri astăzi fără noimă, Egina târându‑şi naivităţile în cel mai consecvent scepticism, pe insulă, ţâţele Helgăi, ferme, între înotătoarele minţii lui Anti pe când îşi tria substantivele ca să nu cred că mă ia de pavăză pentru nelegiuiri comise ca fiecare dintre noi, şuierul molcom pe dedesubtul adjectivelor tăiate (alcooluri, muncă, sex,
bârfe, alde Robertino), era destul să ne abandonăm clădirilor pe care lifturile de sticlă se întindeau ca margarina pe felia de pâine, să acceptăm o crimă din raţiuni de simetrie, să rânjim trist la nechezatul inorogilor blocând alei, uşi, teorii civice, teologii comerciale, adică să nu mai întreprindem riguros nimic.

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru

Editura IBU lansează la Gaudeamus romanul câtigător al Premiului Goncourt România 2014

 

afis a 3

Duminică, 22 noiembrie, ora 14.00, Cazul Meursault, contraanchetă de Kamel Daoud va fi lansat la standul Editurii IBU (314, nivel 7.70) din cadrul Târgului de carte Gaudeamus.

Invitați: Adina Dinițoiu, critic literar, Cyrielle Diaz, responsabil Centrul Cărții din cadrul Institutuui Francez București și Ioana Rosenberg, directorul Editurii IBU.

Kamel Daoud este un scriitor și jurnalist politic algerian. Un imam salafist (curent religios islamic extremist) a lansat o fatwa (condamnare la moarte) pe numele scriitorului. Kamel Daoud a depus plângere penală.

Kamel Daoud a fost invitat în România în primăvara acestui an, ocazie cu care s-a întâlnit cu cititorii români și cu studenții din cadrul Departamentului de Limba și Literatura franceză al Universității București.

Cazul Meursault, contraanchetă a fost recompensat cu Premiul Goncourt pentru primul roman, Premiul François Mauriac și în 2014 s-a aflat în fruntea listei Goncourt – alegerea studenților români.

O să îţi fac un rezumat al întâmplării înainte să încep săţi povestesc: un bărbat care ştie să scrie ucide un arab care, la momentul respectiv, nu avea nici măcar nume – ca şi cum lar fi agăţat în cui înainte să intre în decor –, apoi începe să explice lumii că totul a fost din vina unui Dumnezeu care nu există, din cauza a ceea ce tocmai i sa dezvăluit sub soarele arzător şi pentru că sarea mării la forţat să închidă ochii. […] Fratele meu nu a avut dreptul să spună nimic în povestea asta. Şi uite cum tu, ca şi înaintaşii tăi, ați luato pe un drum greşit. Absurdul suntem noi, fratele meu şi cu mine, îl ducem în spate sau îl îngropăm în adâncurile acestor pământuri, nu aparţine altcuiva.

„Numele lui Camus nu este pomenit niciodată în Cazul Meursault, contraanchetă, superb roman scris de Kamel Daoud, care este o replică și o prelungire a Străinului. Cartea este atribuită însuși asasinului, Meursault, care ar fi scris-o după eliberarea din închisoare. De parcă ar fi vorba de o poveste adevărată, de parcă ficțiunea ar fi contaminat realitatea în așa măsură încât ar fi reușit să o substituie. Ce tribut mai frumos poate fi adus literaturii?”

Macha Séry, Le Monde

Roman publicat cu sprijinul Institutului Francez București și Ministerului Afacerilor Externe din Franța.

Parteneri media: Radio România Cultural, Observator Cultural.

 

 

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru Editura IBU lansează la Gaudeamus romanul câtigător al Premiului Goncourt România 2014

Kamel Daoud, Cazul Meursault, contraanchetă – fragment

 

Daoud COP1Astăzi, M’ma este încă în viaţă.
Nu spune nimic, deşi ar putea povesti o grămadă de lucruri. Spre deosebire de mine, care, oricât aş încerca să meditez îndelung asupra acestei poveşti, nu îmi amintesc
aproape nimic.
Vreau să spun că este o istorie veche de mai bine de o jumătate de veac. Pe atunci s‑a vorbit mult despre cele întâmplate. Oamenii încă îşi aduc aminte de ea, dar pomenesc
un singur mort – cu neruşinare, aş spune eu –, când, de fapt, au fost doi morţi. Da, doi. Te întrebi care este motivul acestei scăpări? Primul a ştiut să spună atât de bine
povestea, încât crima lui a fost uitată, pe când al doilea era un sărman neştiutor de carte pe care Dumnezeu l‑a plămădit, se pare, doar ca să primească un glonte şi să se întoarcă înapoi în pământ, un anonim care nu a mai avut timp să primească un nume.
Îţi spun de la bun început, ca să ştii: al doilea mort, cel care a fost ucis, este fratele meu. Nu ne‑a mai rămas nimic.
Am rămas doar eu ca să vorbesc în locul lui, în barul ăsta unde aştept să primesc condoleanţe din partea celor care nu o vor face niciodată. N‑ai decât să râzi, este unul dintre ţelurile mele: să încerc să vând din nou tăcerea din culise unei săli goale. Este unul dintre motivele pentru care am învăţat să vorbesc şi să scriu în limba asta; ca să vorbesc în
locul unui mort, să îi duc gândurile mai departe. Ucigaşul a devenit celebru, iar povestea lui este prea bine scrisă ca să îmi treacă prin cap să o copiez. Este scrisă în limba lui.
De aceea am să procedez la fel cum am făcut după dobândirea independenţei acestei ţări: o să iau pietre din vechile case ale coloniştilor, una câte una, şi o să‑mi construiesc o
casă, o limbă a mea. Cuvintele şi expresiile ucigaşului sunt proprietatea mea nerevendicată de urmaşi. De altfel, ţara întreagă este presărată cu vorbe care nu mai aparţin nimănui,
pe care le zăreşti scrise pe vitrinele vechilor magazine, în cărţi îngălbenite, pe chipuri sau metamorfozate de către creolii ciudați creați de decolonizare.
A trecut mult timp de când ucigaşul a murit şi prea mult timp de când fratele meu a încetat să mai existe, dar nu și pentru mine. Ştiu, eşti nerăbdător să îmi pui genul acela
de întrebări pe care le detest, dar îţi cer să mă asculţi cu atenţie, aşa o să înţelegi. Nu este o întâmplare obişnuită.
Este finalul unei poveşti care merge pe fir înapoi, spre începuturile ei. Da, ca un banc de somoni desenat cu creionul.
Ca mai toată lumea, trebuie să fi citit istoria asta aşa cum a povestit‑o bărbatul care a scris‑o. Scrie atât de bine, încât cuvintele par pietre tăiate de rigoarea însăşi. Eroul
tău era foarte sever cu nuanţele, aproape că le obliga să fie matematice. Calcule infinite bazate pe pietre şi minerale.
Ai observat felul în care scrie? Pare că recurge la arta poemului ca să vorbească despre un foc de armă! Lumea lui este curată, cizelată de puritatea dimineţii, precisă, lină,
conturată de arome şi orizonturi. Este întunecată numai de „arabi”, obiecte neclare şi nepotrivite, venite “din alte timpuri”, asemenea unor fantome sosite pe aripile cântului
de fluier, ca să înţeleagă toată lumea. Gândesc că se săturase să bată pasul pe loc într‑o ţară care nu‑l voia nici viu, nici mort. Crima pe care a comis‑o seamănă cu moartea unui
amant dezamăgit de ţinuturile pe care nu le poate stăpâni. Cât o fi suferit, sărmanul! Să fii copilul unui loc care nu ţi‑a dat naştere!
Am citit şi eu versiunea lui despre cele întâmplate. Ca şi tine, ca atâtea alte milioane de oameni. Încă de la început, se înţelege totul: el purta numele unui bărbat, pe când
fratele meu, pe cel al unui accident. Putea foarte bine să‑l numească „Ora două după‑amiaza”, aşa cum celălalt şi‑a poreclit negrul „Vineri”. Un moment al zilei, în locul unei zile a săptămânii. Ora două după‑amiaza ar fi fost bine.
Adica Zoudj în arabă, cei doi, duo‑ul, el şi cu mine, gemeni nebănuiţi într‑un fel, pentru cei care cunosc povestea acestei poveşti. Pe scurt, un arab, tehnic vorbind, o iluzie care
a trăit două ore şi care a murit în şaptezeci de ani fără întrerupere, chiar şi după propria‑i înmormântare. Parcă ar 10 Kamel Daoud fi pus în spatele unei bucăți de sticlă: chiar şi mort, ucis, lumea nu încetează sa‑l numească pe fratele meu Zoudj cu ajutorul unui cuvânt format dintr‑un curent de aer şi două ace de ceasornic, iar el își joacă la nesfârşit propria moarte, zămislită de un glonte tras de un francez care nu ştia ce sa facă din ziua aia şi din restul lumii pe care o purta în cârcă.

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru Kamel Daoud, Cazul Meursault, contraanchetă – fragment

tobie nathan

Romanul „Ce pays qui te ressemble” („Această țară care îți seamănă”) de Tobie Nathan, apărut în acest an la Editura Stock, a constituit opțiunea juriului studenților din România pentru „Prix Goncourt – Le choix roumain 2015/Premiul Goncourt – Alegerea studenților români 2015”.

Anunțul a fost făcut vineri de Ioana Rosenberg, președinte de onoare al acestei ediții și directoare a editurii Ibu Publishing, în cadrul unei conferințe de presă desfășurate la Artmark.

Ea a remarcat pasiunea studenților în deliberarea asupra romanului câștigător și și-a exprimat convingerea că proiectul va contribui la popularizarea literaturii franceze contemporane în România.

Directorul Biroului pentru Europa centrală și orientală al Agenției universitare a Francofoniei — AUF, Fabien Flori, a salutat organizarea acestei competiții culturale în România, precizând că agenția este parteneră a concursului similar din Serbia.

„Francofonia acoperă o zonă mult mai largă decât Franța propriu-zisă”, a spus Fabien Flori, exprimându-și satisfacția că „franceza este o limbă vie, care reunește energii din patru colțuri ale lumii”.

Ambasadorul Franței, François Saint-Paul, s-a declarat foarte impresionat de activitatea, nivelul și implicarea studenților români.

„Cred că este caracteristic acestei țări deschiderea către ceilalți și către alte culturi și faptul că există oameni care pot să vorbească și să înțeleagă atât de bine o altă limbă și o altă cultură. Este ceva pe care eu îl admir foarte mult”, a spus François Saint-Paul.

Diplomatul a evocat și concursul de filosofie franceză, al cărui premiu a fost decernat unei studente românce.

Directorul Institutului Francez din România, Christophe Gigaudaut, amfitrionul întâlnirii, l-a sunat, după anunțarea câștigătorului, pe directorul Casei de editură Stock, care și-a exprimat satisfacția în legătură cu alegerea studenților români.

Scriitorul David Foenkinos, laureat al Premiului Renaudot pentru romanul „Charlotte”, care a participat la deliberarea juriului, și-a exprimat admirația pentru nivelul intelectual foarte înalt și modul excepțional de cunoaștere a limbii franceze.

Ajuns la cea de-a treia ediție, „Prix Goncourt — Le choix roumain/Premiul Goncourt — Alegerea studenților români” este un proiect care are ca scop punerea în valoare a relațiilor culturale contemporane franco-române din domeniul literaturii.

Sub patronajul celebrei Academii Goncourt, un juriu format din studenți la literatură franceză ai universităților din România decernează premiul celui mai bun roman francez pornind de la lista primei selecții a Academiei Goncourt.

Gândit ca un motor de colaborare interuniversitară la scară națională, acest premiu are ca scop pregătirea unei noi generații de critici ai literaturii franceze contemporane și deschiderea publicului larg către marii săi autori.

România este al cincilea spațiu geografic care, în 2013, alături de Italia, a inaugurat Lista Goncourt, după Polonia (1998), Serbia (2011) și Orientul Mijlociu (Liban, 2012).

La selecția din România au participat șapte departamente de literatură franceză din șapte universități ale țării: Brașov, București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Sibiu și Timișoara, constituind un juriu de 70 studenți.

În 2014, juriul din România a ales câștigător romanul „Mersault, contre-enquete” de Kamel Daoud, care va fi publicat la editura Ibu Publishing în luna noiembrie, cu ocazia celei de-a 22-a ediții a Târgului Internațional de Carte Gaudeamus.

Evenimentul este organizat de Ambasada Franței în România și Institutul Francez din România, în parteneriat cu Agenția universitară a Francofoniei.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu)

http://www.agerpres.ro/cultura/2015/10/30/un-roman-de-tobie-nathan-a-castigat-premiul-goncourt-alegerea-studentilor-romani–15-46-03

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru

LISTA GONCOURT – Alegerea studenților români – ediția 2015

COMUNICAT DE PRESĂ

Un proiect ce are ca scop punerea în valoare a relațiilor culturale contemporane franco-române din domeniul literaturii, Lista Goncourt, alegerea studenților români, ajunge în 2015  la cea de-a treia ediție.

Sub patronajul celebrei Academii Goncourt, Lista Goncourt / Alegerea studenților români –  are un principiu de bază simplu: un juriu format din studenți la literatură franceză ai universităților din România  decernează  premiul  celui  mai  bun  roman  francez  pornind  de  la  lista  primei  selecții  a Academiei  Goncourt,  comunicată  pe  3  septembrie  2015.  Gândit  ca  un  motor  de  colaborare interuniversitar la scară națională, acest premiu are ca scop pregătirea unei noi generații de  critici ai  literaturii  franceze  contemporane  și  deschiderea  publicului  larg  către  marii  autori  ai  acestei literaturi.  România  este  al  cincilea  spațiu  geografic  care,  în  2013,  alături  de  Italia,  inaugurează Lista Goncourt, după Polonia (1998), Serbia (2011) și Orientul Mijlociu (Liban, 2012).

La  selecția  din  România  participă  șapte  departamente  de  literatură  franceză  din  șapte universități ale țării : Brașov, București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Sibiu  și Timișoara, constituind un juriu de  70 studenți.  Câte  un reprezentat din fiecare oraș se va deplasa la București,  pentru a participa  în  dimineața  zilei  de  30  octombrie  la  deliberarea  finală,  în  prezența autorului  francez David Foenkinos.

Pe 30 octombrie 2015, ora  13.00,  la Artmark (Strada C.A.Rosetti, 5),  romanul laureat va  fi făcut public  în  cadrul  unei  conferințe  de  presă  la  care  vor  participa  David  Foenkinos,  laureat  al Premiului  Renaudot  pentru  romanul  « Charlotte »,  Ioana  Rosenberg,  președinte  de  onoare  al acestei  ediții  și  directoare  a  editurii  Ibu  Publishing,  Excelența  Sa,  François  Saint-Paul, Ambasadorul Franței în România, domnul Christophe Gigaudaut,  director al Institutului Francez din România  și domnul Fabien Flori,  director  al Biroului pentru Europa centrală şi  orientală  al Agenţiei universitare a Francofoniei – AUF .

David Foenkinos va fi prezent  la mediateca Institutului Francez, vineri, 30 octombrie, ora 16.00, alături de reprezentanții editurilor Nemira, Pandora M și Rao pentru o discuție despre operele sale literare, publicate în România, urmată de o sesiune de autografe.

Autorul  va  de  asemenea  prezent  pe  29  octombrie,  ora  19.00,  la  librăria  Carturești  Verona, pentru lansarea romanului său, « Charlotte », publicat la editura Nemira.

Lista selecției Goncourt 2015 este:

– Christine Angot, Un amour impossible (Flammarion)

– Isabelle Autissier, Soudain, seuls (Stock)

– Nathalie Azoulai, Titus n’aimait pas Bérénice (P.O.L.)

– Olivier Bleys, Discours d’un arbre sur la fragilité des hommes (Albin Michel)

– Mathias Enard, Boussole (Actes Sud)

– Nicolas Fargues, Au pays du p’tit (P.O.L.)

– Jean Hatzfeld, Un papa de sang (Gallimard)

– Hédi Kaddour, Les Prépondérants (Gallimard)

– Simon Liberati, Eva (Stock)

– Alain Mabanckou, Petit piment (Seuil)

– Tobie Nathan, Ce pays qui te ressemble (Stock)

– Thomas B. Reverdy, Il était une ville (Flammarion)

– Boualem Sansal, 2084 (Gallimard)

– Denis Tillinac, Retiens ma nuit (Plon)

– Delphine de Vigan, D’après une histoire vraie (JC Lattès)

În  2014,  juriul  din  România  a  ales  câștigător  romanul  « Mersault,  contre-enquête »  de  Kamel Daoud, care  va fi  publicat la editura  Ibu Publishing în luna noiembrie, cu ocazia celei  de-a 22-a ediții a Târgului Internațional de Carte Gaudeamus 2015.

 

Organizatori: Ambasada Franței în România și Institutul Francez din România

Partener instituțional: Agenția universitară a Francofoniei

Parteneri principali: Dacia, Apa Nova, Arta Grafica

Parteneri media: TV5MONDE, RFI

Cu sprijinul: Ibu Publishing, Nemira

Mulțumim locațiilor partenere: Librăria Kyralina, Artmark, Bistrot Français.

 

logo ibulogo instit fr

 

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru LISTA GONCOURT – Alegerea studenților români – ediția 2015

Istoria Filmului Rus, un titlu care nu trebuie sa iti lipseasca din biblioteca!

Istoria filmului rus, de Brigit Beumers, volum apărut în colecţia ARTA007, reprezintă o trecere în revistă completă a cinematografiei ruse, prin care autoarea reuşeşte să evidenţieze atât elementele şi regizorii-cheie ale cinematografiei ruse, cât şi cele mai importante producţii, de la începutul secolului trecut şi până în zilele noastre.

Mai jos ai o mostră din ce poţi afla răsfoind cartea: Istoria filmului rus, de Brigit Beumers

„În industria cinematografică, „dezgheţul” încurajează producţia. Al şaselea plan cincinal (1956-1960) prevede investiţii în infrastructura cinematografică – studiouri şi săli – , totul datorită ambiţiei lui Hruşciov de a îmbunătăţi alternativele cetăţeanului de petrecere a timpului liber. […] Cinematograful de autor întâmpina numeroase dificultăţi între anii 1960 şi 1970, în bună măsură din cauza limbajului poetic, inaccesibil maselor şi fără mare succes la public, iar pe de altă parte datorită simbolismului sau, care nu se află pe agenda politică a industriei cinematografice sovietice. […] Lucrul acesta se aplică în cazul majorităţii filmelor de autordin epocă: filmul lui Andrei Tarkovski Andrei Rubliov are premiera amânată cu câţiva ani, Punct de control, în regia lui Aleksei Gherman, este interzis, filmele lui Aleksandr Sokurov sunt oprite în faza de producţie (Anaesthesia Dolorosa), iar după ce primele două filme regizate de Kira Muratova sunt interzise, aceasta primeşte interdicţia de a mai regiza până în anii 1980. […]

Tot în anii 1970 începe să se dezvolte şi cariera regizorala a lui Nikita Mihalkov (n.1945), care joacă în mai multe filme înainte de a-şi face debutul regizoral. Cariera sa este controversată, în mare parte datorită familiei sale, tatăl sau fiind Serghei Mihalkov, cunoscut scriitor care a compus versurile imnului naţional, foarte respectat de oficialii sistemului. Debutul lui Mihalkov are o rezonanţă ideologică, însă în acelaşi timp aduce anumite inovaţii la nivel stilistic prin adaptarea cu succes a unei poveşti despre Revoluţie la stilul de filmare al unui western. Atacul trenului cu aur (Svoi sredi Ciujih, Ciujoi sredi svoih, Mosfilm, 1974) îşi plasează acţiunea în timpul Războiului Civil şi combină genul popular al filmelor de aventură cu elemente de film poliţist şi urmăririle pe căi specifice western-ului. […]

Văzut cu ochii de acum, trecutul stalinist pare grotesc şi aproape de neinteles pentru cei care nu l-au trăit. Călătoria în timp reprezintă o încercare de a creă legături şi de a înlesni înţelegerea unor decizii pe care oamenii le-au luat atunci. Vladimir Hotinenko (n.1952) realizează Oglinda unui erou (Zerkalo dlea gheroia, Studioul Sverdlovsk, 1988), bazat pe un scenariu scris de Nadejda Kojuşanaia (1952-1996). ”

Cartea este disponibilă pe site-ul Editurii IBU.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, da-ne un Like pe pagina de Facebook si rămâi la curent cu ultimele noutaţi şi publicaţii. 

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru Istoria Filmului Rus, un titlu care nu trebuie sa iti lipseasca din biblioteca!

Afise Bookfest 2015

DaoudAfisMiano

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru Afise Bookfest 2015

Evenimente editoriale IBU Publishing la Bookfest 2015

(20-24 mai, pavilion C2, Romexpo)

kamalScriitorul Kamel Daoud se va întâlni cu cititorii români la Bookfest

Vineri, 22 mai, ora 17.00, scriitorul algerian Kamel Daoud va fi prezent la Bookfest, la standul Editurii IBU, pentru a se întâlni cu cititorii români.

Kamel Daoud este laureatul Premiului Goncourt pentru primul roman (2015) și alegerea României pentru Premiul Goncourt (2014). Romanul său Cazul Meursault, contraanchetă va fi lansat în România în toamna acestui an, în cadrul unui parteneriat cu Institutul Francez din București.

Parteneri media: Radio România Cultural și Observator Cultural

Lansare de carteAnoptimpul umbrei, de Léonora Miano

Romanul Anoptimpul umbrei, de Léonora Miano, va fi lansat sâmbătă, 23 mai, ora 18.00, la standul Editurii IBU de la Bookfest.

Invitați: Adina Dinițoiu (critic literar), Alexandru Matei (critic literar), Chloé Becqueriaux (Institutul Francez)

Parteneri: Institutul Francez, Radio România Cultural și Observator Cultural

 

Istoria filmului rus, de Brigit BeumersO nouă apariție în colecția de cinematografie ARTA 007: Istoria filmului rus, de Brigit Beumers.

Este prima istorie completă care evidențiază atât elementele-cheie ale cinematografiei ruse, cât și cele mai importante filme, în contextul politic de la începutul secolului trecut și până în zilele noastre.

Parteneri: Centrul Național al Cinematografiei, Cinemagia.ro, Radio România Cultural, Observator Cultural.

În categoria Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru Evenimente editoriale IBU Publishing la Bookfest 2015